1 |i a fost c[ΓÇÖn anul ]n care a murit regele Oziaa L-am v[zut pe Domnul \ez_nd pe un tron ]nalt \i m[re@; \i casa Luib era plin[ de slav[.
2 Serafimic \edeau ]mprejurul S[u; fiecare avea c_te \ase aripi: cu dou[ ]\i acopereau fa@ad, cu dou[ ]\i acopereau picioarele \i cu dou[ zburau.
3 |i strigau unul c[tre altul \i ziceau:
ΓÇöΓÇ₧Sf_nt, sf_nt, sf_nt este Domnul Atot@iitorul,
plin e tot p[m_ntul de slava Sa!ΓÇ¥
4 |i pragul cel de sus al u\ii se s[lta de glasul cu care ei strigau, iar casa sΓÇÖa umplut de fum. 5 |i am zis:
ΓÇ₧O, tic[losul de mine, c[-mi tremur[ sufletul;
c[ fiind eu un biet om \i av_nd buze necurate
\i locuind eu ]n mijlocul unui popor cu
buze necurate,
cu ochii mei L-am v[zut pe Domnul
Atot@iitorul...ΓÇ¥.
6 |i unul din Serafimi a fost trimis la mine; el avea ]n m_n[ un c[rbune pe care-l luase cu cle\tele de pe jertfelnic. 7 |i l-a atins de gura mea \i a zis: